Teoria biostructurală a academicianului român Eugen Macovschi

Frământarea specialiştilor în domeniul biologiei s-a manifestat astfel pe două direcţii principale: de ce materia poate să fie vie? Şi totuşi, “unde” s-a format această “materie vie”?

Diferenţa dintre materia vie şi cea nevie e de natură energetică

La prima problemă, o contribuţie extrem de interesantă ca pionierat ştiinţific a adus-o academicianul Eugen Macovschi (1906-1985). După foarte numeroase experienţe de laborator şi observaţii, omul de ştiinţă român a ajuns la concluzia că faţă de materia inertă, cauza care face ca să existe “materia vie” este de natură pur energetică. Această idee se pare că devenise evidentă în urmă cu câteva decenii, un grup de biofizicieni ruşi dezvoltând-o la scurt timp, în paralel. Dar chiar mai mult decât atât: îmbinând această concepţie cu aceea a capacităţii intrinsece a materiei de a se autoorganiza în structuri din ce în ce mai complexe, acad. E. Macovschi considera că în Univers ar exista mai multe tipuri de materie; acestea ar diferi între ele prin principii energetice strict specifice. De altfel, însuşi profesorul francez Alfred Kastler intuia acest aspect atunci când afirma în finalul cărţii sale că “alte forţe intervin aici”…

Ceea ce a tulburat şi continuă să fie deosebit de enigmatic pentru biologi, este faptul că – încă de la nivelul structurilor mai simple, la materia vie se evidenţiază din plin această diferenţiere fundamentală a desfăşurării unor procese chimice coordonate (metabolisme pe bază de program), pe când la materia inertă chimismul este necoordonat, putând fi influenţat doar de factori exteriori. Plecând de la acest principiu al “deosebirii calitative”, după două decenii de cercetări experimentale şi teoretice , academician E. Macovschi a elaborat “teoria biostructurală”; în cadrul acesteia, omul de ştiinţă român – nefiind de acord cu teoria moleculară a vieţii – considera că nu schimburile chimice (metabolismul) sunt cele care au generat viaţa, ci materia vie a fost aceea care a modelat fiecare ţip de metabolism, această modelare fiind în fapt o manifestare primordială a “viului”.

Cum arată materia biostructurală?

Sintetizând aspectele ştiinţifice ale teoriei respective, sunt de remarcat următoarele concluzii: materia biostructurată este specifică numai viului, începând de la nivelul celulelor; aceasta este constituită din combinaţii chimice aflate într-o stare cu totul specială, care derivă dintr-un conţinut sporit – cantitativ şi calitativ – de energie şi de informaţie, în raport cu aceleaşi îmbinaţii chimice constituite din materia inertă. Biostructura ar prezenta ca un sistem spongios, prin ale cărui interstiţii ar circula materia moleculară obişnuită, aflată în stare lichidă; aceasta din urmă ar fi însăşi sursa de alimentare şi de întreţinere a nivelului energetic superior, prin integrarea ei în procese biochimice.În acest context de idei originale, deosebit de interesante apar consideraţiile acad. E. Macovschi referitoare la diferenţierile mai multor categorii evolutive ale materiei:

Fenomenele biologice sunt superioare fenomenelor fizico-chimice

Materia biosică din care sunt alcătuite organismele vii este formată din materia biostructurată, calitativ deosebită de materia nevie obişnuită şi din materia moleculară coexistentă – cu compoziţie chimică deosebită de aceea a materiei moleculare din afara organismelor. Fenomenele biologice (deci şi fenomenul gândirii abstracte) sunt fenomene specifice, deosebite calitativ şi superioare fenomenelor chimice şi fizice, iar legile biologice după care se produc fenomenele gândirii abstracte sunt legi calitativ deosebite de legile chimiei şi ale fizicii şi sunt superioare acestora; viaţa este considerată ca o mişcare biologică a materiei calitativ deosebită şi superioară mişcării chimice şi fizice…

Materia gândirii abstracte e superioară materiei biologice

După cum materia nevie ajunsă la un anumit grad de dezvoltare, aflată în condiţii prielnice, poate genera materia biosică, tot aşa şi materia biosică, ajunsă la un anumit grad de dezvoltare şi aflată în condiţii prielnice, poate genera o materie vie superioară, distinctă calitativ de materia biosică, pe care am putea-o numi “materie noesică” (noesis = gândire) şi care ne permite să gândim abstract. Materia noesică se deosebeşte profund de materia biosică din care provine, prin aceea că este constituită nu din două, ci din trei forme ale materiei, distincte calitativ şi independente: materia noesistructurată, materia biostructurată şi materia moleculară, ultimele două alcătuind materia biosică coexistentă.

Noesistructura este formată din două constituente ale biostructurii, care prinlr-un schimb de energie trec într-o stare specială; există numai în anumite părţi ale creierului uman (mai ales în scoarţa cerebrală), iar în cazul morţii, se destramă înaintea biostructurii. Datorită stării speciale a componentelor ei, naturii conexiunilor dintre componente şi specificului său calitativ, materia noesistructurată, împreună cu materia biosică coexistentă, poate fi purtătoarea “noesiplasmei”, calitativ deosebită de “bioplasmă”. Tot datorită factorilor menţionaţi, materia noesică poate genera emisii deosebite de emisiile materiei şi respectiv de câmpul biologic descoperit de A.G. Gurvici.

Câmpul gândirii, secretul fenomenelor parapsihologice

Câmpul acesta, datorat materiei noesice, poate fi numit “câmp noesic”, pentru a-l deosebi de “câmpul biologic” sau “biocâmpul obişnuit”. Forţa lui, nu demult cunoscută empiric numai unor iniţiaţi, permite omului să acţioneze de la distanţă nu numai asupra semenilor săi, influenţând comportarea lor, dar şi asupra obiectelor vii şi chiar nevii din lumea exterioară. Deci, aici, la acest nivel trebuie căutate secretele fenomenelor parapsihologice (telepatia, psihokinezia şi altele) şi legătura acestor fenomene cu procesele din materia noesică a scoarţei cerebrale umane.

Acad. Macovschi crede că omul poate exista şi după moarte

Dar mai există ceva, crede acad. Macovschi. Cum câmpul magnetic al unui solenoid nu dispare instantaneu în clipa întreruperii curentului electric care l-a generat, ci continuă să mai existe un timp, nu este exclus ca şi câmpul noesic să continue să persiste câtva timp după destrămarea materiei noesice care l-a generat. Dacă timpul acesta este relativ lung şi dacă câmpul noesic este specific pentru fiecare om în parte, materia noesică prezentând o “specificitate personală”, ajungem la o concluzie de-a dreptul fantastică, dar poate totuşi reală, că după moartea omului câmpul lui noesic continuă să persiste în spaţiu, până se stinge, capabil în anumite condiţii să acţioneze asupra altor oameni…

O materie superioară materiei gândirii

Dialectica dezvoltării şi analogiile cu materia nevie şi materia biosică ne permit să admitem că materia noesică specifică omului, ajunsă la un anumit grad de dezvoltare şi aflată în condiţii prielnice, poate genera o nouă formă a materiei, superioară materiei noesice şi dotată cu însuşiri care depăşesc pe cele care ne conferă capacitatea de a gândi abstract. Această formă a materiei, încă necunoscută pe Pământ, dar probabil existentă undeva în Univers, am numit-o “materie enisică” (eni de la enigmatică), fiindcă ea şi existenţa ei constituie pentru noi o enigmă…

Extratereştrii, dotaţi cu materie enisică?

După cum în cadrul materiei biosice, materia biostructurată este purtătoarea însuşirilor biologice, iar în cadrul materiei noesice aceasta este purtătoarea însuşirilor care condiţionează gândirea abstractă, tot aşa materia enisi-structurată este purtătoarea unor însuşiri cu totul speciale, care conferă fiinţelor dotate cu materie enisică, puteri şi posibilităţi nebănuite, ce depăşesc capacitatea de înţelegere a omului… Corpul lor va semăna cu corpul uman, dar va prezenta particularităţi anatomo-fiziologice corespunzătoare noilor activităţi şi funcţii. Raportul între aceste fiinţe şi oameni va fi oarecum asemănător celui dintre oamenii actuali şi maimuţe…

Materia enisică nu va fi ultimul nivel al dezvoltării materiei pe planeta noastră. Ea reprezintă doar prima treaptă din seria de nivele supernoesice, al căror număr este mic, deoarece trecerea materiei la nivele superioare implică condiţii tot mai numeroase şi tot mai greu de îndeplinit. In cazul când numărul total al nivelelor dezvoltării materiei ar fi, de exemplu, de şapte – număr arbitrar – (în sistemul filozofic indian Yoga se prevăd opt nivele de dezvoltare pentru ca fiinţa omenească să ajungă la desăvârşire, ultimul stadiu fiind aşa-numita trecere în “samyama”), ar însemna că noi, oamenii, fiinţe de nivel structural noesic, reprezentăm abia treapta a treia a dezvoltării, din cele şapte posibile.

SERGHEI NIKOLAEVICI LAZAREV - " DIAGNOSTICAREA KARMEI + PRIVIRE IN VIITOR"

„Înainte de lectura acestei cărţi ar fi bine să lăsaţi deoparte orice supărare pe Dumnezeu, pe părinţi, pe lumea înconjurătoare, pe dumneavoastră înşivă şi pe destin"

S. N. Lazarev

"Mulţi dintre cei care citiseră cartea a doua spuneau că lectura ei te poate aduce la disperare. Cea mai mică greşeală este urmată de pedeapsă - pentru păcatele părinţilor şi ale bunicilor, din cine ştie ce motive, plăteşte nepotul, apare sen zaţia că nu există nici o ieşire. Eu îi linişteam. Deşi informaţia este prelucrată în cărţi la maximum, totuşi acesta este un reportaj despre calea pe care am străbătut-o în cunoaşterea lumii şi a legilor care o guvernează. „Omul nu plăteşte pentru gândurile agresive - le explicam eu pacienţilor - dacă acestea nu sunt sprijinite de sentimente agresive, ele nu răzbat în interior. Dacă omul face zarvă, se agită şi strigă, în exterior, iar în interior păstrează iubirea, lucrul acesta nu va avea repercusiuni negative asupra sănătăţii lui". Mai departe, emoţiile, laptele reprobabile ale strămoşilor noştri pătrund şi rămân în biocâmpul nostru în cazul în care sunt identice cu structura noastră spirituală, adică, dacă în vieţile anterioare eu n-am fost gelos, gelozia părinţilor mei nu va pătrunde în adâncul sufletului meu. Iar dacă eu am o orientare corectă, va dispărea chiar şi „noroiul" superficial căpătat de la strămoşi. Karma personală corespunde celei a părinţilor şi, dacă în trei vieţi anterioare eu i-am dispreţuit pe oameni, socotindu-mă mai deştept decât alţii, în viaţa aceasta eu primesc un tată, un bunic şi un străbunic din aceeaşi categorie. De aceea, atunci când omul începe să lucreze asupra sa şi se întoarce spre Dumnezeu, putem considera că el nu are o karmă familială, ci doar una personală. Şi, cu cât mai puternică este aspiraţia către Dumnezeu şi către iubire, cu atât mai puţin depinde omul de energetica lumiiînconjurătoare, de experienţa negativă a strămoşilor săi şi a vieţilor sale anterioare. Atunci când scriam cartea a treia, aveam momente de derută: înlături ataşarea de ovaloare umană, apare alta. Procesul părea să fie nesfârşit, de aceea încercam să generalizez la maximum noţiunea de „valoare umană". Şi, în cele din urmă, au rămas de fapt două noţiuni cardinale - „gelozia" şi „trufia".

Unele grupuri de boli şi nenorociri erau legate de tema relaţiilor, iar alte grupuri - de tema aptitudinilor, intelectului, perfecţiunii.

Gelozia provoca unele afecţiuni, trufia - altele, iar combinarea geloziei cu trufia provoca, de regulă, afecţiuni grave şi adesea incurabile.

Îmi amintesc cum o femeie, venind în vizită la mine, a spus: „Eu pot deja să merg şi să vorbesc".

— Ce să înţeleg? - m-am mirat eu. Adică, dumneavoastră nu mergeaţi şi nu puteaţi vorbi?

Chipul ei mi s-a părut cunoscut, însă nu-mi puteam aminti unde o văzusem.

— Sunt deja la a treia şedinţă cu dumneavoastră - zâmbi femeia. La prima şedinţă soţul meu m-a adus în braţe. Pe atunci eu nu mai puteam nici să merg, nici să vorbesc, boala mea era considerată incurabilă. Treptat, muşchii se atrofiază şi omul, la început, nu mai merge, apoi nu mai vorbeşte, apoi nu mai respiră. Un chirurg academician a spus că nu mă va opera. „Ai să mori oricum pe masa de operaţii - a zis el - şansele tale de supravieţuire nu sunt nici de 10%". Mi-am dat seama că el nu vrea să-şi strice statisticile, într-un cuvânt, m-au trimis să mor acasă. Dumneavoastră mi-aţi explicat că eu sunt stăpânită deopotrivă de gelozie şi de trufie. De fapt, eu nu aveam absolut nici o idee care este sensul vieţii, pentru ce trăiesc eu şi cum trebuie să mă comport ca să fiu fericită. Mi-am revăzut întreaga viaţă şi am înţeles multe lucruri. Şi, cu cât mai multă căldură simţeam în suflet, cu atât mai repede mă părăsea boala. Pentru mine, iubirea de Dumnezeu fusese întotdeauna o noţiune abstractă. Acum însă, pur şi simplu, o simt.

Întâlnirea cu astfel de pacienţi îmi aducea bucurie."

http://www.aum.ro/media/Lazarev%20-%2004%20-%20Privire%20in%20viitor%20UC.htm

Pescăruşul Jonathan Livingston

" Chiang...", ii spuse el, putin emotionat. Batrinul Pescarus il privii cu bunatate.
" Spune Fiule !" In loc sa-l vlaguiasca, batrinetea il invirtosase; putea sa intreaca in zbor orice pescarus si dobindise o maiestrie pe care ceilalti abia acum incepeau sa si-o insuseasca.
" Chiang, lumea asta, de fapt nu e paradisul, nu-i asa ? ".
Batrinul zimbi in lumina lunii.
" Te desavirsesti mereu, Jonathan ", spuse el.
" Bine, dar ce se va intimpla acum ? Unde mergem? Oare paradisul nu exista nicaieri ? ".
" Nu, Jonathan, nu exista. Paradisul nu este un loc sau un timp. A fi desavirsit - iata paradisul." Tacu pentru o clipa.
" Tu zbori foarte iute, nu-i asa ?".
" Imi ... imi place viteza " spuse Jonathan surprins, dar mindru ca Starostele observase asta.
" Vei incepe sa atingi Paradisul, Jonathan, in clipa in care atingi viteza perfecta. Si asta nu inseamna o mie de mile pe ora, sau un milion, sau viteza luminii. Pentru ca orice numar este o limita, iar desavirsirea nu are limita. Viteza perfecta, fiule, este sa fii acolo." Fara nici-o vorba Chiang disparu si aparu, intr-o sclipire de o secunda, la marginea apei, la cincizeci de picioare mai departe. Apoi disparu din nou si aparu, chiar in aceeasi fractiune de secunda, pe umarul lui Jonathan.
" E destul de placut ."
Jonathan era uluit. Uitase sa-l mai intrebe despre paradis.
" Cum reusesti sa faci asta ? Ce senzatie iti da? Cit de departe poti merge ?"
" Poti merge oriunde in timp si spatiu " spuse Batrinul.
" Eu am fost oriunde mi-a trecut prin minte, oricind ".
Strabatea marea cu privirea.
" Ciudat. Pescarusii care dispretuiesc desavirsirea de dragul calatoriei nu ajung nicaieri, chiar asa, incet, cum zboara ei. Cei care renunta la calatorie de dragul desavirsirii ajung peste tot, imediat. Nu uita, Jonathan, Paradisul nu este un loc sau un timp, pentru ca locul si timpul nu au inteles.
Paradisul este ... "

http://www.geocities.com/bula333/Bib/pl1.html

Cartea este dedicata: „adevaratului Pescarus Jonathan care traieste în noi toti”. Ramâne sa verificati dumneavoastra daca „noi toti” meritam dedicatia.

Autor: Richard Bach Editura: Humanitas Colecţia: Cartea de pe noptiera

UN CURS IN MIRACOLE

Cuprins:

CUM A APĂRUT - CE ESTE - CE SPUNE
I: CUM A APĂRUT
II: CE ESTE
III: CE SPUNE

III: CE SPUNE
"Nimic real nu poate fi ameninţat.
Nimic ireal nu există.
Într-aceasta stă pacea lui Dumnezeu."
Aşa începe un CURS ÎN MIRACOLE. El face o distincţie
fundamentală între real şi ireal; între cunoaştere şi percepţie.
Cunoaşterea este adevăr, sub o singură lege, LEGEA IUBIRII, sau
Dumnezeu. Adevărul este inalterabil, etern şi neambiguu. Poate să
nu fie recunoscut, dar nu poate fi schimbat. Se aplică la tot ce a
creat Dumnezeu, şi numai ceea ce El a creat este real. Este dincolo
de învăţare, pentru că e dincolo de timp şi evoluţie. Nu are opus;
nici început şi nici sfârşit. Pur şi simplu, ESTE.
Lumea percepţiei, pe de altă parte, este lumea timpului, a
schimbărilor, a începuturilor şi sfârşiturilor. Este bazată pe
interpretare, nu pe fapte. Este lumea naşterii şi a morţii, fondată pe
credinţa în penurie, pierdere, separare şi moarte. Este mai degrabă
învăţată decât dată, selectivă în accentele sale perceptuale,
instabilă în funcţionare şi inexactă în interpretările ei.
Din cunoaştere şi respectiv percepţie apar două sisteme de
gândire distincte care sunt opuse în toate privinţele: în domeniul
cunoaşterii, nu există nici un gând separat de Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu şi Creaţia Sa împărtăşesc o singură Voie. Lumea
percepţiei este făcută din credinţa în voinţe opuse şi separate, în
conflict perpetuu între ele şi cu Dumnezeu. Ceea ce percepţia vede
şi aude pare să fie real, pentru că accesul în conştiinţă este permis
numai celor ce se conformează dorinţelor celui ce percepe.
Aceasta conduce la o lume a iluziilor, o lume care are nevoie de
continuă apărare tocmai pentru că ea nu este reală.
Odată ce un individ este prins în lumea percepţiei, el este prins
într-un vis. Nu poate scăpa din ea fără ajutor, pentru că tot ceea ce
simţurile sale îi arată nu constituie decât mărturii ale realităţii
visului. Dumnezeu a oferit Răspunsul, este singura Cale de ieşire,
adevăratul Ajutor. Tocmai aceasta este funcţia Vocii Sale, a
Sfântului Său Spirit, aceea de a media între două lumi. El o poate
face pentru că, pe de o parte, El cunoaşte adevărul, iar, pe de alta,
El ne recunoaşte iluziile, fără a crede însă în ele. Tocmai aceasta
este ţelul Sfântul Spirit, de a ne ajuta să scăpăm de lumea viselor,
învăţându-ne cum să ne inversăm gândirea şi cum să ne dezvăţăm
de greşelile noastre. Iertarea este marele ajutor de care se
foloseşte Sfântul Spirit pentru a ne învăţa cum să realizăm această
inversare a gândurilor. Totuşi, CURSUL are propria sa definiţie
despre ceea ce este într-adevăr iertarea, aşa cum şi lumea o
defineşte în felul său.
Lumea pe care o vedem nu face decât să reflecte propriul nostru
cadru de referinţă interior: ideile, dorinţele şi emoţiile dominante
din minţile noastre. "Proiecţia face percepţia". Mai întâi privim în
interior, hotărâm ce fel de lume vrem să vedem, iar apoi proiectăm
acea lume în afară, făcând din ea adevărul aşa cum noi îl vedem.
Noi o facem adevărată prin interpretările noastre care stabilesc ceea
ce vedem. Dacă folosim percepţia pentru a ne justifica propriile
greşeli - mânia, impulsurile de a ataca, lipsa de iubire, sub orice
formă ar apare - vom vedea o lume a răului, a distrugerii, a maliţiei,
invidiei şi disperării. Toate acestea trebuie să învăţăm a le ierta; nu
fiindcă noi suntem "buni" şi "caritabili", ci pentru că ceea ce vedem
nu este adevărat. Noi am distorsionat lumea prin propriile noastre
apărări contorsionate şi de aceea vedem ce nu există de fapt. Pe
măsură ce învăţăm să ne recunoaştem erorile perceptuale, învăţăm,
de asemenea, să le trecem cu vederea sau să le "iertăm". În acelaşi
timp, ne iertăm pe noi înşine, privind dincolo de conceptele noastre
distorsionate despre sine, către Sinele pe care l-a creat Dumnezeu
în noi, ca fiind noi înşine.
Păcatul este definit ca "lipsă de iubire". De vreme ce iubirea este
tot ce există, păcatul, aşa cum este văzut de Sfântul Spirit, este mai
degrabă o greşeală care trebuie corectată, decât un rău care trebuie
pedepsit. Sentimentul nostru de nepotrivire, slăbiciune şi
neîmplinire provine din puternica investiţie în "principiul penuriei"
care guvernează întreaga lume a iluziilor. Din aceste punct de
vedere, fiecare individ caută în alţii ceea ce simte că lipseşte în el
însuşi. El "iubeşte" pe altul pentru a căpăta ceva de la el. Aceasta
este de fapt ceea ce trece iubire în lumea viselor. Nu poate exista o
greşeală mai mare decât aceasta, pentru că iubirea este incapabilă
să ceară ceva.
Numai minţile se pot împreuna realmente, iar "ce a împreunat
Dumnezeu, omul nu poate despărţi". Oricum, adevărata unire este
posibilă numai la nivelul Minţii Christice şi nu a fost, de fapt,
pierdută niciodată. "Micul eu" caută să se mărească prin confirmare
externă, posesii externe, cât şi prin "iubire" externă. Sinele creat de
Dumnezeu nu are nevoie de nimic. Este de-a pururea împlinit,
ocrotit, iubit şi iubitor, căutând mai degrabă să împărtăşească decât
să dobândească; mai degrabă să extindă decât să proiecteze. Nu
are nevoi şi doreşte să se împreuneze cu ceilalţi, îndemnat de
mutuala lor conştienţă a abundenţei.
Relaţiile speciale ale lumii sunt distructive, egoiste şi copilăresc
de egocentrice. Cu toate acestea, dacă sunt predate Sfântului Spirit,
aceste relaţii pot deveni cele mai sfinte lucruri de pe pământ,
miracolele care arată calea întoarcerii în Cer. Lumea îşi foloseşte
relaţiile speciale ca pe o armă finală în sprijinul excluderii şi ca o
demonstraţie a separării. Sfântul Spirit le transformă în lecţii
perfecte de iertare şi de trezire din vis. Fiecare relaţie specială este
o ocazie de a lăsa percepţiile să fie vindecate şi erorile corectate.
Fiecare constituie o nouă şansă de a se ierta pe sine însuşi,
iertându-i pe ceilalţi. Şi fiecare devine o nouă invitaţie adresată
Sfântul Spirit şi aducerii aminte de Dumnezeu.
Percepţia este o funcţie a corpului şi, de aceea, reprezintă o
limită impusă conştienţei. Percepţia vede prin ochii corpului şi aude
prin urechile corpului. Ea evocă reacţiile limitate de care dă dovadă
corpul. Corpul apare ca fiind, în mare măsură, auto-motivat şi
independent, totuşi el răspunde, de fapt, numai la intenţiile minţii.
Dacă mintea vrea să-l folosească pentru atac, într-o formă sau alta,
corpul devine prada bolii, a îmbătrânirii şi decăderii. Dacă, în
schimb, mintea îi acceptă rostul conferit de Sfântul Spirit, corpul
devine o cale utilă de comunicare cu ceilalţi, invulnerabil atâta timp
cât este nevoie de el, urmând a fi lăsat la o parte cu blândeţe,
atunci când folosirea lui a luat sfârşit. El însuşi este neutru, aşa cum
este totul în lumea percepţiei. Dacă este folosit pentru ţelurile egoului
sau ale Sfântul Spirit, depinde în întregime de menirea pe care
i-o conferă mintea.
Opusul vederii prin ochii corpului este viziunea lui Christos, care
reflectă tărie şi nu slăbiciune, unitate şi nu separare, iubire şi nu
teamă. Opusul auzirii prin urechile corpului este comunicarea prin
Vocea care vorbeşte pentru Dumnezeu, Sfântul Spirit, care
sălăşluieşte în fiecare dintre noi. Vocea Sa pare îndepărtată şi greu
de auzit, deoarece ego-ul, care pledează pentru sinele mărunt şi
separat, pare să vorbească mult mai tare. De fapt, se întâmplă
invers. Sfântul Spirit vorbeşte cu o claritate inconfundabilă şi cu o
duioşie copleşitoare. Oricine decide să nu se identifice cu corpul nu
poate să fie surd la mesajele Sale de eliberare şi speranţă, nici n-ar
putea să nu accepte cu bucurie viziunea lui Christos în schimbul
mizerabilei imagini despre el însuşi.
Viziunea lui Christos este darul Sfântul Spirit; alternativa lui
Dumnezeu la iluzia separării şi credinţa în realitatea păcatului, a
vinei şi a morţii. Este corecţia unică la toate erorile de percepţie,
reconcilierea contrariilor aparente pe care se bazează această lume.
Lumina Sa binevoitoare arată toate lucrurile dintr-un alt punct de
vedere, reflectând sistemul de gândire care răsare din cunoaştere,
făcând reîntoarcerea la Dumnezeu nu numai posibilă, ci şi
inevitabilă. Ceea ce era privit ca o nedreptate făcută de cineva
altcuiva, acum devine o chemare întru ajutor şi unire. Păcatul, boala
şi atacul sunt văzute ca percepţii greşite care aşteaptă să fie
remediate prin blândeţe şi iubire. Apărările sunt abandonate, pentru
că acolo unde nu există atac, nu este nevoie de ele. Nevoile fraţilor
noştri devin propriile noastre nevoi, pentru că ei merg împreună cu
noi în călătoria către Dumnezeu. Fără noi, ei s-ar rătăci, ar pierde
calea.
Iertarea este necunoscută în Cer, unde nevoia de iertare ar fi de
neconceput. Totuşi, în această lume, ea este o corecţie necesară la
toate greşelile pe care le-am făcut. A oferi iertare este singura cale
de a o avea, pentru că ea reflectă legea Cerului: a da şi a primi este
unul şi acelaşi lucru. Cerul este starea firească a tuturor Fiilor lui
Dumnezeu. Aşa cum El i-a creat. Aceasta este realitatea pentru
totdeauna. Ea nu s-a schimbat numai pentru că a fost uitată.
Iertarea este mijlocul prin care ne vom aduce aminte. Prin
iertare, gândirea lumii este inversată. Lumea iertată devine poarta
către Cer, pentru că prin binecuvântarea ei putem în sfârşit, să ne
iertăm pe noi înşine. Prin faptul că nu mai ţinem pe nimeni prizonier
al vinovăţiei, noi devenim liberi. Recunoscând şi mărturisind pe
Christos în toţi fraţii noştri Îi recunoaştem prezenţa în noi înşine.
Prin faptul că dăm uitării toate percepţiile noastre eronate,
nepăstrând nimic din trecut care să ne ţină înapoi, putem să ni-L
reamintim pe Dumnezeu. Învăţătura poate merge doar până aici.
Când suntem gata, Dumnezeu Însuşi va face ultimul pas în
reîntoarcerea noastră la El.

http://www.librarultau.ro/carte/curs-de-miracole--i16686

VINDECA-TE PE TINE INSUTI, partea a doua

CAPITOLUL II

Pentru a înţelege natura bolii, trebuie declarate câteva adevăruri fundamentale.

Primul dintre acestea este acela că omul are un Suflet, care este adevăratul său sine; Divinul, Fiinţa Supremă interioară, Fiul Creatorului tuturor lucrurilor, iar trupul, deşi templul pământesc al acestui Suflet, este doar reflectarea sa detaliată: aceea că Sufletul nostru, Divinitatea care locuieşte în noi şi în jurul nostru ne derulează vieţile aşa cum El doreşte să aibă loc, iar dacă îi şi permitem, ne ghidează, protejează şi încurajează, cu atenţie şi în beneficiul nostru cel mare: El, Sinele nostru Înalt, fiind o scânteie din Atotputernicul, este astfel invincibil şi nemuritor.

Al doilea principiu este acela că noi, aşa cum ne ştim în această lume, suntem veniţi aici cu scopul de a câştiga toată cunoaşterea şi experienţa ce poate fi dobândită prin existenţa terestră, pentru a dezvolta virtuţi care ne lipsesc şi pentru a şterge tot ce este eronat în noi, astfel avansând către perfecţionarea naturii noastre. Vom fi plasaţi în acea parte a vieţii care ni se potriveşte cel mai bine acestui obiectiv.

În al treilea rând, trebuie să înţelegem că această trecere scurtă pe pământ, pe care o cunoaştem ca fiind viaţa, nu este decât un moment în cursul evoluţiei noastre, la fel cum o zi de şcoală este pentru o viaţă. Deşi putem în prezent să vedem şi să înţelegem numai acea unică zi, intuiţia noastră ne spune că naşterea este mult mai mult decât începutul, iar moarte infinit mai mult decât sfârşitul nostru. Sufletul nostru, care suntem noi cu adevărat, este nemuritor, iar corpurile de care suntem conştienţi sunt temporare, precum caii pe care îi călărim într-o călătorie, sau instrumentele de care ne servim să ne facem treaba.

Apoi urmează un al patrulea mare principiu, acela că atâta timp cât Sufletul şi personalitatea noastră sunt în armonie, totul este bucurie şi pace, fericire şi sănătate. Numai atunci când personalitatea noastră este deviată de pe cărarea trasată de Suflet, fie ca urmare a dorinţelor noastre pământeşti sau prin persuasiunea altora, atunci apare conflictul. Acest conflict este cauza de bază a nefericirii şi bolilor. Nu contează care este munca vieţii noastre – cizmar sau monarh, moşier sau ţăran, bogat sau sărac, atâta timp cât facem acea muncă în concordanţă cu ceea ce ne spune Sufletul, totul este bine; şi putem să fim siguri că în orice situaţie de viaţă suntem plasaţi, princiară sau de jos, aceasta conţine lecţiile şi experienţele necesare pe moment pentru evoluţia noastră şi ne oferă cele mai bune avantaje pentru dezvoltarea noastră.

Următorul mare principiu este înţelegerea Unităţi tuturor lucrurilor: Creatorul a toate câte există este Iubire şi tot ceea ce există şi de care suntem conştienţi este o modalitate infinită de manifestare a acestei Iubiri, fie că este o planetă sau o pietricică, o stea sau o picătură de rouă, un om sau cea mai simplă formă de viaţă. Poate înţelegem mai bine această concepţie dacă asemănăm creatorul nostru cu un soare imens strălucitor, binefăcător şi iubitor, din centrul căruia pornesc un număr infinit de raze către toate direcţiile; noi înşine şi tot ceea ce ne înconjoară suntem particule la capătul acestor raze, trimise pentru a câştiga experienţă şi cunoaştere, dar în final ne vom reîntoarce către marele centru. Şi chiar dacă nouă ni se pare că fiecare rază este separată şi distinctă, ele nu sunt decât părţi ale marelui Soare central. Separarea este imposibilă, pentru că odată ce o rază de soare este desprinsă de sursa sa, ea încetează să mai existe. Astfel poate reuşim să înţelegem un pic imposibilitatea separării. Chiar dacă fiecare rază pare a avea o individualitate, fiecare este în acelaşi timp o parte a marii puteri creatoare centrale. Aşadar orice fel de acţiune împotriva noastră înşine sau a altei fiinţe afectează întregul, pentru că imperfecţiunea cauzată la nivelul unei părţi se reflectă asupra întregului. În final, fiecare particulă din întreg trebuie să fie perfectă.

Vedem cum sunt posibile două erori fundamentale: disocierea dintre Sufletele şi personalităţile noastre şi cruzimea şi greşelile faţă de ceilalţi, pentru că ambele reprezintă păcate la adresa Unităţii. Fiecare dintre acestea duce la conflict, care la rândul lui produce boala. O înţelegere a locului în care se produce eroarea (şi adesea nu ne dăm seama de aceasta) şi o tentativă onestă de a ne corecta greşelile ne va conduce nu numai la o viaţă de bucurie şi pace, dar şi la sănătate.
Boala este benefică în sine, pentru că are drept obiectiv re-aducerea personalităţii la voinţa Divină a Sufletului; astfel, putem vedea că boala se poate atât preveni, cât şi evita, atunci când ne dăm seama singuri de greşelile pe care le facem şi le corectăm prin mijloace spirituale şi mentale. Atunci nu va mai fi nevoie de lecţia severă a suferinţei. Puterea Divină ne furnizează fiecare oportunitate pentru a ne corecta drumurile, înainte ca să fie aplicate durerea şi suferinţa, ca ultim resort. Poate nu este vorba să combatem erorile din această viaţă, această zi de şcoală; şi deşi poate nu suntem conştienţi la nivel raţional de motivele suferinţelor noastre, care ni se par crude şi fără sens, totuşi Sufletele noastre (care suntem noi înşine) cunosc întregul sens şi ne ghidează către binele nostru maxim. Cu alte cuvinte, înţelegerea şi corectarea greşelilor noastre va scurta durata bolii şi ne va readuce sănătate. Cunoaşterea scopului Sufletului şi familiarizarea cu această cunoaştere înseamnă uşurarea suferinţelor lumeşti şi ne eliberează pentru a ne continua evoluţie în bucurie şi cu fericire.

Sunt două mari erori: prima, să nu iei în seamă şi să nu te supui la ce-ţi dictează Sufletul şi a doua să acţionezi împotriva Unităţii. Iar în legătură cu ultima, să nu judecaţi niciodată alte persoane, pentru că ce este bine pentru cineva, poate să fie rău pentru altcineva. Negustorul care trebuie să-şi dezvolte comerţul atât pentru propriul avantaj, cât şi pentru cei pe care îi are angajaţi, dobândind pentru aceasta cunoaştere, eficienţă şi control şi dezvoltând virtuţi asociate cu fiecare, trebuie să folosească însuşiri şi virtuţi diferite de cele ale unei asistente medicale, care-şi sacrifică viaţa pentru cei bolnavi; dar ambii, dacă ascultă ce le dictează Sufletele, învaţă cum trebuie acele calităţi necesare pentru evoluţia lor. Tot ce contează este supunerea la comenzile Sufletului nostru, a Sinelui nostru înalt, pe care o învăţăm prin conştientizare, instincte şi intuiţie.

Vedem astfel că prin chiar principiile enunţate şi esenţa sa, boala se poate atât preveni cât şi vindeca, iar munca lucrătorilor spirituali şi a medicilor este să ofere, pe lângă remediile materiale şi cunoaştere pentru cei suferind din cauza greşelilor din viaţa lor, într-o astfel de manieră încât aceste erori să fie eradicate şi să-i poate readuce pe cei bolnavi înapoi în starea de sănătate şi bucurie.

Dezvaluiri socante. Experimentul de la Geneva s-a si terminat

18-10-2008


Se pare ca experimentul de sub pamânt, si anume CERN - Geneva, nu numai ca a început, dar s-a si finalizat înainte ca lumea sa aiba habar despre acest lucru. A înteles oare cineva dintre noi, profanii, ce se întâmpla acolo? Oare ce descoperiri se fac si s-au facut? Ca într-un joc de copii, ne-am amuzat si am cochetat cu niste cuvinte si informatii: teleportare, universuri paralele, crearea universului, cât si forma lui de fiintare... si multe altele. A înteles oare cineva cu adevarat aceste cuvinte?La 12 august 1943, în America, la Eldridge, se dadea startul unui experiment ce avea sa revolutioneze tot ceea ce omul cunostea despre fizica, univers, timp si spatiu - experimentul Philadelphia. Doua creiere gigantice, Einstein si Tesla, s-au pus “neuron la neuron” pentru a crea posibilitatea ca un vas de marina cu echipaj sa dispara si sa reapara într-un alt loc al lumii bine determinat. Acest fenomen se numeste teleportare si a fost descoperit în urma cu 65 de ani! Oare ce putem descoperi în 2008, într-un experiment situat la 100 de metri sub pamânt, pe o arie de 27 de kilometri, în care s-au investit cel putin 9 miliarde de euro si la care lucreaza în jur de 5.000 de fizicieni din toata lumea, plus participarea a 20 de state? Au existat si înca exista experimente care întrec cu mult imaginatia noastra si tocmai din aceasta cauza noi, astia din lumea de jos, de pe biciclete, ramânem siderati si nu putem decât sa aducem un argument foarte puternic, “prostii, domne... ce tâmpenii mai scot si astia!” Trebuie sa facem pasul de flatulatie mentala de la gândire!Vom continua interviul de saptamâna trecuta cu domnul profesor Lucian Iordanescu. Personalitate cunoscuta în domeniul stiintei aplicate, dar si a metafizicii, ne aduce constant noi informatii si explicatii extraordinar de interesante. Lincentiat într-o varietate de domenii ca: psihologia (Moscova), energetica (Moscova), filologia, institut de studii si cercetari în teologie (Germania) si drept, Lucian Iordanescu aduce cunoastere si cunostinte acolo unde samânta este roditoare.- Vom disparea, dupa câte se zvoneste, într-o gaura neagra?- Aceste cuante de energie din CERN au ca ipoteza matematica - deci IPOTEZA matematica - ca atunci când se lovesc, sa dispara spatiile intraatomice si sa devina un nucleu atât de dens cu o gravitatie inimaginabil de mare. De pilda, într-o gaura neagra, un om dispare ca volum si ramâne un punct care are în gravitatia respectiva o greutate cam cât un cluster galactic. Un cluster galactic înseamna cam 11.000 de galaxii... materia se prabuseste în sine.- Deci vorbim de niste ecuatii, si nu de o realitate a gaurilor negre?- Nimeni nu a pipait pâna acum aceste gauri negre, numai matematic. Ipoteza matematica este pur si simplu o forma abstracta de fiintare care nu are nici o reprezentativitate la ceea ce stiu eu material.- Totusi în istoria fizicii, dupa câte stiu, aceste gauri negre au fost studiate si analizate, sunt întregi teorii... varii posibilitati a ceea ce se poate întâmpla cu o gaura neagra.- Hai sa lamurim ce este o gaura neagra. Este o poarta prin care materia trece la loc în informatie. La fel ca apa care se vaporizeaza si trece la loc în informatie, dupa care ciclul revine, informatia trece la loc în energie si materie, materia trece la loc...- Redescoperim ceea ce spuneau chinezii în urma cu 3.000 de ani: nimic nu se pierde, nimic nu se distruge totul se transforma.- Absolut. Este absurd sa spun ca dispare, ca se pierde. Cum sa se piarda? Pai, daca s-ar pierde, ar însemna ca ceva din universul asta lipseste. Si nu are cum sa lipseasca pentru ca e la mintea elementara...- Chinezii au dat în câteva cuvinte definitia perfectiunii si a echilibrului total.- Asa este. Si atunci partea spirito-stiintifica a experimentului de la CERN s-a terminat acum vreo doi ani si ceva!- Stiu ca în luna septembrie au spus ca i-au dat drumul. Asa ne-au informat.- Da. Asta pentru spectatori si impresia artistica. De ce credeti ca s-au întâlnit acolo 20 de state?- S-a vehiculat ca s-au investit în jur de 9 miliarde de euro.- Asta se spune cu voce tare. Sunt doua parti: într-una se spune cu voce tare, iar în cealalta mai pe soapta sau în gând. Acolo s-au facut niste descoperiri extraordinare. Am mai spus despre asta. E vorba de zirconiu. Care nu este un material natural, ci unul de laborator si are aplicatii în tehnologia militara, a reactoarelor etc. Este un material extraordinar de fiabil si pur. Toate statele invitate au interese în diverse forme de aplicare a descoperirlor de la CERN. Si atunci au fost invitati reprezentantii, li s-a expus si fiecare si-a ales. Ca la târg.- Aveti cunostinta despre ce “exponate” ar fi vorba?- Am spus zirconiu sau putem vorbi despre energii neconventionale.- Zirconiul în ce cazuri poate fi utilizabil?- În special în armata si aviatie. Sunt anumite aparate care au nevoie de un anumit suport material, care sa nu fie influentat si sa nu absoarba anumite câmpuri de energie. De pilda, reactorul nuclear de la Cernavoda. Vasul Calandria, unde stau tevile de zirconiu în care sunt pastilele de uraniu, ele sunt asezate dupa o geometrie perfecta (4 microni toleranta) pentru ca neutronul rapid care porneste are o traiectorie foarte precisa. Loveste în atomul de alaturi si sparge neutronul, iar de acolo începe o reactie în lant. Zirconiul, daca nu e pur, absoarbe o parte din energia neutronului care trece prin el si atunci nu se mai duce exact la tinta, ci cade mai alaturi, mai încolo sau mai încoace. Vasul Calandria are un diametru de 12 metri pe când (cu desoperirile de la CERN) as putea sa-l fac numai de un metru. Si are aceeasi eficienta.- Spuneati ca experimentul s-a terminat acum vreo doi ani si jumatate. Credeti ca s-a lamurit problematica spatiului si a timpului? A ceea ce Einstein si Tesla dezvoltau în urma cu 50 de ani?- Sigur. Mai ales ca anumite forme de experiment de la CERN se refera la teleportare. Dar teleportarea în trepte de vibratie diferite fata de cea actuala. Sa zic ca plec din 14 hertzi si ajung în 20 de hz, 70 hz... asta înseamna ca ma mut în lumile paralele. Pentru ca Einstein a lasat legaturile lui (ca si Tesla), numai câtorva minti foarte bine pregatite. Sa nu ne imaginam ca numai noi putem pleca încolo si încolo vine spre noi! Si sunt de mult printre noi aia de dincolo. Einstein a avut legaturi precise cu ei.- Ce înseamna „ei”? Ce înseamna „de dincolo”?- De dincolo de vibratia noastra. De pilda AND-ul nostru vibreaza cam cu 80 de Ghz pe secunda adica 80 de miliarde de hz pe secunda. Imaginati-va o fiinta care vibreaza la 500 de TERA HERTZI. ~la ar fi lumina - pai, pe asta nu îl mai vad, dar e lânga mine. Iar el îsi încetineste sau îsi modifica cumva propria vibratie si încep sa-l vad pe strada si sa stau de vorba cu el.- Vorbim de entitati încarnate? De o lume a spiritelor?- Nu încarnate, ci întrupate. Alte civilizatii extra-Terra. Noi suntem suntem spirit care am parcurs trei stari de agregare: informatie, am ajuns în energie, iar acum suntem în materie. Tot spirite suntem, dar în a treia stare de agregare. Sunt spirite care nu sunt în a treia stare de agregare, ci în prima stare de agregare sau în a doua. Si mergând mai departe... materia e iadul. Ce înseamna iad, rau? Înseamna ceva care se desface, se distruge si se transforma tot timpul - ceva care construieste înseamna binele. Responsabilul desfacerii este Lucifer, responsabilul constructiei este Cristul.- Sunt doua elemente fara de care universul nu ar putea fi “stabil”? Nu ar putea “functiona”?- Dau ca exemplu o greseala pe care o face Martin Heidegger în momentul în care vorbeste despre fiintare si non-fiintare. L-as întreba eu: aici în stânga pun fiintarea si zici ca e si non-fiintarea. Unde o pun? Pai, pune-o în dreapta. A, deci este? Fiinteaza, dar ca non-fiintare. Este ce vorbeam mai devreme cu “nu am încredere în mine” - ba am, dar o am negativa. Când am enuntat ceva, el exista.- Sa întelegem ca cei de la CERN ar fi descoperit în urma cu doi ani si jumatate posibilitatea de a trece granitele timpului si spatiului?- Au descoperit-o ei acolo si o descoperisera si rusii la Dubna si altii, numai ca ei merg pe un palier superior având un generator, un accelerator de particule. Ce înseamna sa accelerezi o particula pâna la viteza luminii? O transformi direct în informatie. Fiindca fotonul în univers este purtatorul informatiei, este postasul care trimite informatia în tot univesul. Intra si în corpul nostru sub forma de fotoni si iese sub forma de fotobioni, iar specialistii o vad în aura - informatia. Ei au acolo posibilitati tehnologice de a urca pe un plan superior al experimentelor în ceea ce priveste timpul si spatiul. Nu e chiar o stiinta care se gaseste pe taraba în piata Moghioros.- Banuiesc ca nu ar fi util si nici indicat si nici bine ca toate acestea sa fie pe piata...- Sa ne imaginam o hrana spirituala greu de digerat. Noi, suntem majoritatea un fel de copii. Ia sa ne imaginam ca îi dai unui copil de trei luni o vodca mare, vreo doua friptane si o sticla de bere. Pai, ce face? Moare. Deci proportional cu evolutia spirituala luam o hrana din ce în ce mai grea. Multi spun: “vreau si eu sa stiu”. Si ce faci cu ce sti?- Cum ne putem imagina evolutia spirituala în alte planuri? Evolutia spirituala are loc numai pentru oameni, numai aici pe Terra, numai pentru cei încarnati în aceasta vibratie?- În univers spiritul are sapte planuri de evolutie.- La CERN se pot descoperi aceste planuri despre care dumneavoastra vorbiti?- Sigur ca da. Pentru ca anumite particule, anumite forme de cuarc despre care am amintit mai devreme, au ca definire simpatia. Ce caracteristica are simpatia? Simpatizeaza cu particula cealalta. S-a descoperit ca doua particule care sunt despartite de o mie de miliarde de kilometri si de o mie de miliarde de ani lumina, ele se comporta ca si cum ar fi una si aceeasi. Stiu una de alta la distantele astea incomensurabile de timp si spatiu. Dar sunt si particule care se razvratesc una împotriva celeilalte. Asa si cu experimentul asta de la CERN, e greu de spus oamenilor în ce consta. Sa nu uitam ca informatia este un eveniment perceput, o actiune perceputa.- Si atunci ce putem spune despre Big-Bang?- E o ipoteza. Si zic: “înainte de Big-Bang ce a fost?” - nu se stie. Ba se stie, universul era în potential. Si nici nu sunt convins ca a fost o explozie, a fost o aparitie, o revelatie, dintr-odata el s-a relevat în miscare. Statea în potential si dintr-odata a început sa se miste. Ei considera aceasta miscare la scara universului explozie.- Sa revenim la nivelurile spiritului despre care vorbeati. Vad ca aveti si o plansa.- Spiritul cel mai de jos care are secunda cea mai lunga este pamântul. El are ca personalitate forma amorfa. Când zic lunga, la el înseamna o secunda, o suta de milioane de ani. Un nivel superior este piatra, care e primara, dar are mai putin de o suta de milioane de ani - secunda. Dar sa revin la graficul pe care îl am în fata. Oameni cu spirit amorf avem 1.999%, oameni cu spirit primar avem 29%, urmeaza primitivul care este de forma vegetala sau lemnul, care reprezinta în oamenii din jurul nostru 47%, o proportie de 14%, care sunt abilii si care au ca reprezentativitate apa-apa, nu poate fi comprimata, dar are o calitate, ia forma vasului în care sta, ea se modeleaza imediat în orice situatie -, urmeaza desteptii care sunt ca aerul, aproape nul. Îi bagi în seama - ai nevoie de ei, îi simti, sunt necesari - ei sunt numai 6%, vin inteligentii - au ca reprezentativitate vântul, miscarea - sunt numai 2% si ultima treapta a spiritului ca evolutie este înteleptul - ca reprezentativitate focul - iar distributia în oameni este de 0.001%. Astea sunt cele sapte trepte de evolutie ale spiritului în întregul univers dinamic. Universul pe care îl cunoastem noi din prima lege a Kybalionului. Eu am facut calculul acesta ca sa am... asa o orientare împrejur (râde).Ramâneti cu noi si saptamâna viitoare si veti afla lucruri extraordinare!Va doresc un weekend minunat, luminat si plin de iubire!
Doru Bem

Mintea sau genele/caracterele ereditare … Ce anume va controleaza viata? (ii multumim Irinei)

Conform biologului in domeniul celular, Dr. Bruce Lipton, si psihoterapeutului Robert M. Williams, civilizatia se afla in pragul unei schimbari radicale de paradigma.

Paradigmele reprezinta ideile-tipar, credintele esentiale dupa care este modelata societatea. Schimbarea credintelor esentiale are ca rezultat restructurarea civilizatiei umane. Rezultatele recente din cadrul Proiectului Genomului Uman au spulberat una dintre credintele fundamentale, conceptul determinismului genetic. Semnificatia acestei schimbari in cadrul cunoasterii este vasta. Ea va rescrie natura civilizatiei umane.

Actuala dogma stiintifica. Genele conduc!

In conformitate cu actuala dogma a stiintei, caracterul vietii noastre este definit de ereditate. Genele conduc! Aceasta dogma referitoare la rolul caracterelor genetice reprezinta o credinta esentiala sau o paradigma fundamentala, care da contur civilizatiei noastre. Conform viziunii asupra vietii acceptata de stiinta, viata reprezinta rezultatul evolutiei intamplatoare a unor mecanisme genetice care lupta pentru supravietuire, intr-o eterna batalie pentru existenta – teoria selectiei naturale a lui Darwin. Ca victime ale ereditatii, putem atribui cu usurinta limitele noastre genelor mai putin decat satisfacatoare si efectelor ce rezulta din acestea si care se manifesta asupra mecanismelor fizice si comportamentale ale corpului. O perspectiva cam sumbra, nu-i asa?

Chiar ne controleaza genele biologia?

Ei bine, acum vine vestea cea buna! Exista o intelegere emergenta care raspunde la intrebarea: Ne controleaza genele biologia? Raspunsul este lipsit de ambiguitate: NU! Noua intelegere spune ca notiunea de viata reprezinta o adaptare la perceptiile noastre, ea nefiind definita de caracterul genetic. Perceptia este cea care controleaza exprimarea genelor noastre si nu vreo caracteristica inerenta a genelor in sine. Cu alte cuvinte, genele nu se rasucesc la pornit sau oprit, generand cancer, artrita, boli cardiace sau multe alte asa numite boli mostenite genetic, fara ca ceva sa le semnaleze sa faca astfel. Alarma pentru instructiunile de activare sau oprire a genelor vine din afara genei, nu din interior. In cele din urma, perceptia noastra ne controleaza biologia, ne directioneaza comportamentele si ne influenteaza profund sanatatea.

Cum ar fi daca……

Cum ar fi daca am putea invata sa schimbam desfasurarea vietilor noastre in mod intentionat, prin schimbarea perceptiilor?

Aceasta ar determina un mod diferit de gandire, in ceea ce priveste viata noastra si locul nostru in lume. Prin definitie, ea ar schimba o credinta paradigmatica fundamentala, conform careia noi suntem victime ale genelor, si care ar restructura sau transforma civilizatia.De exemplu, luati in considerare consecintele schimbarilor din lume determinate de ultima rasturnare de paradigma. Aceasta a aparut in anul 1925, cand fizica a lasat in urma conceptele invechite despre un univers Newtonian, bazat pe materie si a recunoscut realitatea bazata pe energie revelata de fizica cuantica. Aceasta schimbare de perceptie a socat, literalmente, lumeai, n fundamentul sau, prin construirea bombei atomice. Nu totul a fost rau, intrucat, odata cu noua stiinta, am trecut de la masinile de scris, la computere, de la telefoanele cu manivela, la celulare si, din punct de vedere medical, de la stetoscoape, la tomografe. Si toate acestea, printr-o schimbare de convingeri.

Perceptia, nu genele, controleaza comportamentul

Ei bine, tineti-va bine, pentru ca ne aflam intr-o cursa salbatica. Cercetarea de frontiera in biologia celulara a confirmat mecanismele prin care perceptia controleaza comportamentul, selecteaza genele si, poate, chiar conduce la reconfigurarea genomului uman. Mai degraba decat sa fim victimele genelor noastre, am fost victimele propriilor perceptii! Impactul acestei noi constientizari va transforma experienta noastra de viata, la fel de mult cum recunoasterea mecanicii cuantice a transformat si dezvoltat lumea tehnologiei. Ne aflam in pragul celei mai radicale si minunate transformari a civilizatiei umane.Perceptia noastra este cea care determina limitele a ceea ce putem realiza, si nu genele. Abilitatile si limitarile noastre reflecta perceptia noastra asupra vietii, constientizarea cumulativa a identitatii noastre si a strategiilor necesare supravietuirii in lume. Aceste perceptii asupra formei pe care o are viata ,au fost dobandite prin experientele noastre din cadrul procesului de dezvoltare. Experientele genereaza tipare invatate de „stimul-raspuns” , care sunt depozitate in memoria noastra subconstienta.

Programul naturii de pornire a capacitatii intelectuale

Natura a proiectat dezvoltarea sistemului nervos, in vederea inlesnirii procesului informational de asimilare a culturii societatii in care o persoana traieste, a limbii si abilitatilor interpersonale necesare integrarii in societate. Adaptarile evolutioniste au conectat creierul in vederea acomodarii cu o puternica explozie de programare comportamentala. Pe parcursul primilor sase ani de viata, un copil dobandeste, in mod inconstient, repertoriul comportamental necesar pentru a deveni un membru functional al societatii. Acesta alcatuieste sistemul operational programe-control (software) de baza. Parintii nostri sunt nu numai modele pentru structurarea comportamentelor sociale, dar ei servesc si ca oglinzi pe care le le folosim in caracterizarea unei perceptii a propriei noastre individualitati. Programarea din timpul copilariei

Anumite remarci pe care parintii le-au facut despre noi in legatura cu trasaturi personale sunt, adesea, downloadate ca fiind fapte reale. Aceste fapte devin filtrele noastre perceptuale (software-ul) pentru realitate. Ele ne definesc ca valorosi sau lipsiti de valoare, puternici sau slabi, acceptati sau paria, independenti sau dependenti, stapani ai destinului nostru sau victime ale circumstantelor. In timp ce mintea constienta poate tine pe cineva la un nivel inalt al respectului de sine, mintea subconstienta, care este mult mai puternica, il poate angaja simultan intr-un comportament auto-distructiv, ca rezultat al unei programari negative timpurii, din copilarie. Cu cat ati primit mai multe mesaje de nu esti in stare, in copilarie, veti experimenta, probabil, mai multe evenimente de tipul nu sunt in stare, ca adulti.

Partea insidioasa a mecanismului pilotului automat este urmatoarea: comportamentele subconstiente sunt programate sa actioneze fara controlul sau observarea de catre sinele constient. Atata timp cat cele mai multe dintre comportamentele noastre se afla sub controlul mintii subconstiente, arareori le observam si, in si mai mica masura, stim ca ele au fost angajate. Studii de actualitate in domeniul neuropsihologiei asupra mintii subconstiente evidentiaza faptul ca reactiile noastre la diferiti stimuli sunt stabilite, inainte de a deveni constienti de ele.

De fapt, conform afirmatiilor lui Emmanuel Donchin, director al Laboratorului de Psihofiziologie Cognitiva de la Universitatea din Illinois, 99% din activitatea cognitiva poate sa nu fie constienta. Adevarul este ca noi, ca adulti, ne petrecem cea mai mare parte din timp reactionand subconstient la viata, in loc sa o cream in mod constient.

Victime sau stapani ai subconstientului?

Asadar, intrebarea este: Pot fi schimbate vechile programari de vinovatie, de la parinti si societale?

Raspunsul este fara echivoc: DA! Domeniul biologiei se schimba, ca rezultat al noii cunoasteri. Acelasi lucru este valabil si in domeniul psihologiei.

Prin recunoasterea importantei mintii subconstiente si invatand cum sa comunicam cu aceasta, perceptiile si credintele profund inradacinate pot fi schimbate, de obicei, in cateva minute. Da, in minute, nu in saptamani, luni sau ani, asa cum se intampla, in mod uzual, in cazul abordarilor psihoterapeutice traditionale. Prin abordari mai eficiente, cum este PSYCH-K®, are loc o adevarata revolutie in intelegerea mintii si corpului omenesc.

Pe muchie de cutit – Intelepciunea straveche

Culturile stravechi au recunoscut si folosit puterea mintii subconstiente, prin intermediul ritualurilor. PSYCH-K foloseste ritualuri moderne, numite Echilibrari, pentru a influenta subconstientul. Cata vreme aceste ritualuri sunt legate de neurofiziologia corpului si a mintii, in conformitate cu intelesurile stiintei moderne, ele servesc unui scop similar.

PSYCH-K a aparut in anul 1988, ca rezultat al frustrarii fata de abordarea terapiei vorbirii, bazate pe introspectie, care se preda, adesea, in programele scolare de consiliere si psihologie. Premisa de baza a terapiei vorbirii este ca, prin clarificarea motivelor care determina un anume comportament, impactul constientizarii cauzelor vor determina schimbarea. Cu alte cuvinte, oamenii trebuie doar sa inteleaga de ce se comporta in felul in care o fac si apoi, sa faca un efort constient de a schimba acel tip de comportament. Pentru aceia dintre voi care cititi acest articol si care ati facut ceva terapie prin vorbire, ati invatat, probabil, ca si daca stiti cauza problemei voastre, rareori aceasta poate sa schimbe situatia. Introspectiile pot fi utile si satisfacatoare pentru mintea constienta, dar, cel mai adesea, influenteaza prea putin sau deloc mintea subconstienta – adevaratul centru de control al schimbarii. Noi cercetari in domeniu ne duc la inevitabila concluzie ca psihologii au privit intr-un loc gresit, cand au cautat cheia schimbarii. Urmatoarea povestire ilustreaza acest lucru:

Am cautat intr-un loc gresit

Noaptea tarziu, chiar la iesirea unui bar, un trecator a observat un om care umbla de colo, colo, in patru labe. El s-a oprit si l-a intrebat: „Ce faci acolo”? Tipul i-a raspuns (impleticindu- si limba): Imi caut cheile de la masina. Trecatorul a intrebat, din nou: Dar, unde le-ai pierdut? Betivul a raspuns: In partea cealalta, pe alee. Surprins, trecatorul l-a intrebat: De ce iti cauti cheile sub stalpul cu lumina, daca le-ai pierdut pe alee? Iar betivul a raspuns: Pentru ca lumina e mai buna aici.

Cheile pentru cunoasterea provocarilor mintii umane nu se afla acolo unde lumina straluceste cel mai puternic (la nivelul constient al intelegerii) . Desi intelegerea poate aduce lumina asupra originilor problemei si unele strategii constructive pentru redirectionarea vietii voastre, ea schimba arareori comportamentele disfunctionale. Cararea intunecata a mintii subconstiente este locul in care pot fi gasite cheile schimbarii de durata.

Asadar, care sunt diferentele dintre mintea constienta si mintea subconstienta? Ati incercat vreodata sa va razganditi in mintea voastra, observand ca ea are o minte proprie? Cei mai multi dintre noi am avut experienta de a fi in dezacord cu noi insine. Este o realitate a vietii faptul ca, desi stim cum ar fi bine sa facem un anumit lucru, nu facem intotdeauna ceea ce trebuie! Aceasta este o experienta obisnuita, atunci cand programarea subconstienta nu coincide cu scopurile si dorintele noastre constiente. Pentru a intelege mai bine de ce poate aparea acest conflict, iata o scurta descriere a unor diferente dintre cele doua minti.

Mintea constienta

• Volitiva — Stabileste scopuri…Judeca rezultate — Gandeste abstract• Legata de timp— Trecut si viitor• Capacitate limitata de procesare — Memorie pe termen scurt – (aproximativ 20 secunde) — 1-3 evenimente simultane — Media: 4.000 biti de informatie/secunda

Mintea subconstienta

• Obisnuinte — Monitorizeaza operatiunile corpului..Ex. functiile motorii, ritmul inimii, digestia etc. — Gandeste ad-litteram• Atemporala— Numai timpul prezent – Foloseste experientele invatate in trecut, pentru indeplinirea functiunilor curente, cum sunt mersul, vorbirea, sofatul s.a.m.d.• Capacitate extinsa de procesare — Memorie pe termen lung (experiente trecute, atitudini, valori & credinte) — Mii de evenimente, simultan— Media 40 miliarde biti de informatie/secunda

Dupa cum vedeti, cele doua parti ale mintii voastre sunt totalmente diferite. Amandoua sunt necesare pentru ca voi sa functionati pe deplin. Oricum, amandoua sunt specializate atat in capacitatile lor specifice, cat si in modul in care proceseaza experientele vietii. Dupa cum este evident din capacitatea sa de a procesa singura, mintea subconstienta joaca un rol important in viata voastra si reprezinta o oportunitate majora de accesare si schimbare a vechilor obiceiuri de gandire si comportament.

Observati capacitatile de procesare ale mintii constiente, de 2.000 biti de informatie/secunda, si comparati-le cu cei 4 miliarde de biti/secunda, in cazul mintii subconstiente. Daca mintea constienta urmareste un anume scop, cu care mintea subconstienta un este de acord, ghiciti care din ele va castiga in aceasta confruntare! De aceea este atat de difícil sa ne schimbam obiceiurile prin metode constiente, cum sunt: puterea vointei, afirmatiile sau gandirea pozitiva. Sansele ca mintea constienta sa-si atinga scopurile, fara cooperarea cu subconstientul, sunt minime.

Mintea subconstienta, cel mai bun prieten sau cel mai mare dusman?

Datorita puterii extraordinare a subconstientului, este usor sa te gandesti la el ca la un dusman, atunci cand pare ca iti saboteaza scopurile vietii. In realitate, el este mai mult un prieten bine intentionat, dar rau sfatuit, care incearca sa faca ceea ce crede ca este mai bine pentru tine.

Subconstientul poate fi considerat si ca un hard-drive al unui computer, care are niste programe invechite. Nu inseamna ca subconstientul incearca, in mod activ, sa va opreasca sa aveti parte de fericire sau succes, asa cum o face un dusman. El doar deruleaza programe vechi, care produc efecte. El face acest lucru mai degraba din ignoranta, decat din rautate sau razbunare. In functie de modul in care abordati problema, ati putea incerca sa determinati subconstientul sa se conformeze dorintelor voastre prin puterea vointei, tratandu-l ca pe cel mai mare dusman al vostru, sau puteti invata sa comunicati cu subconstientul intr-o maniera prietenoasa, pe care sa o poata intelege (calea minimei rezistente) si sa vi-l faceti cel mai bun prieten.

Comunicarea cu subconstientul

PSYCH-K este o cale eficienta si sigura de a comunica direct cu mintea subconstienta. Este o cale prietenoasa de a rescrie software-ul mintii voastre, pentru a va schimba tiparul vietii.O mare parte din eficienta PSYCH-K poate fi atribuita cercetarii Split-Brain, cunoscuta, de asemenea, sub numele de Teoria Dominatiei Creierului. Aceasta se refera la faptul ca noi avem doua emisfere ale creierului, care indeplinesc diferite functii si care sunt, intr-un anume fel, diferite de mintea constienta si de mintea subconstienta. Cercetarile au demonstrat ca, atunci cand emisferele sunt sincronizate, comportamentul este maximalizat. Desi abilitatea naturala de a actiona, simultan, din ambele parti ale creierului este dreptul nostru prin nastere, experientele vietii declanseaza dominatia uneia dintre parti asupra celeilalte, atunci cand reactionam la situatii specifice. Cu cat este mai mare incarcatura emotionala a experientei respective (de obicei, traumatizanta) , cu atata este mai mult posibil ca acele concluzii pe care le tragem din acea experienta, sa fie stocate in vederea unor referinte ulterioare si sa ne identificam, in mod automat, numai cu una din emisferele creierului, atunci cand ne vom confrunta cu experiente similare, in viitor.

Scopul este sa dezvoltam vorbirea incrucisata dintre cele doua emisfere ale creierului si astfel, sa obtinem o stare mai echilibrata a creierului. In plus, atunci cand emisferele dreapta si stanga se afla intr-o comunicare simultana, calitatile si caracteristicile amandurora sunt disponibile pentru a maximaliza intregul potential de raspuns la provocarile vietii. PSYCH-K foloseste tehnici de integrare a creierului, ca intreg, pentru a atinge starea mintii unitare. Aceasta stare a creierului integrat nu numai ca maximalizeaza performanta, dar reduce, in mod considerabil, rezistenta la schimbare, a programelor subconstiente! Iata de ce este posibil sa schimbam credintele indelung pastrate, de auto-sabotare, in cateva minute, in loc de saptamani, luni sau chiar ani de zile.

Care este imaginea de ansamblu?

Traim acum timpuri tulburatoare, pline de provocari. Daca vrem sa schimbam lumea in bine, trebuie sa incepem sa ne schimbam pe noi insine. Intr-o lume plina de frica si violenta, trebuie sa facem mai mult decat sa ne rugam pentru pace. Trebuie sa devenim pacea pe care o cautam. PSYCH-K este mult mai mult decat o tehnica psihologica de a usura durerea si nelinistea din lumea noastra moderna. Este un instrument autentic, pentru transformarea globala. Noua cunoastere stiintifica, nascuta din fizica cuantica, ne spune ca traim intr-un camp armonios de energie, numit constiinta. Fiecare parte a acestui camp influenteaza oricare alta parte a acestuia. Gandurile, credintele, sentimentele noastre se extind dincolo de corpurile noastre si sunt impartasite, si cele bune si cele rele, cu orice si oricine, in acest camp. Un important factor de control in interactiunile umane pare sa fie starea creierului, in intregul sau (sincronizat din punct de vedere emisferic). Un studiu publicat in anul 1988, in International Journal of Neuroscience (Revista Internationala de Neurostiinta) , realizat de catre cercetatori ai Universitatii Nationale Autonome din Mexic, sustine ca starea sincronizata a creierului influenteaza, in mod semnificativ, comunicarea nonverbala. Studiul a fost efectuat pe trezeci de perechi de subiecti, care au fost testati intr-o cusca Faraday, intunecata si izolata fonic (o camera captusita cu plumb, care filtreaza intreaga activitate electromagnetica exterioara). Fiecare pereche de subiecti a fost instruita sa inchida ochii si sa incerce sa comunice, devenind constienti de prezenta celuilalt partener si sa-i semnaleze celui care monitoriza experimentul, atunci cand simteau ca au reusit aceasta constientizare. Starile undelor cerebrale ale subiectilor au fost monitorizate pe parcursul experimentului. Facilitatorii au raportat, pe parcursul experimentului, o crestere a similaritatii tiparelor undelor cerebrale dintre perechile de comunicatori. Mai mult, s-a constatat ca subiectul care avea cea mai mare concordanta (integrare cerebrala)a exercitat cea mai mare influenta in cadrul sesiunii. Cu alte cuvinte, tiparele undelor cerebrale ale subiectilor cu o sincronizare redusa intre emisfere, semanau cu tiparul persoanei ale carei emisfere semanau cel mai mult una cu cealalta.

Aceste concluzii sustin afirmatia ca gandurile noastre, chiar cele exprimate nonverbal, ii pot influenta pe ceilalti. De fapt, cu cat creierul nostru devine tot mai armonizat, cu atata ii influentam pe ceilalti catre acea stare de a fi. Avand grija de psihicul si de vietile noastre, contribuim la unificarea omenirii.

Atunci cand te schimbi pe tine, poti schimba lumea!

Cel mai valoros dar pe care il poti face celorlalti este un TU mai bun. Iata de ce am scris cartea intitulata PSYCH-K.. The Missing Peace In Your Life! (PSYCH-K…Pacea care lipseste din viata ta)! Ea este o provocare adresata actualei paradigme a schimbarii si ofera un model nou, mai optimist, de crestere si transformare personala, atat la nivel personalcat si global. Posibilitatea de a trece de la postura de victima a circumstantelor, la cea de creatori ai propriilor destine este tot mai reala. Adevarul ca noi cream propria realitate nu este doar un cliseu, ci este propria noastra realitate, este un adevar stiintific si spiritual.

Despre autori:

Dr.Bruce Lipton este biolog in domeniul celular si conferentiar. Fost profesor la Scoala de Medicina a Universitatii din Wisconsin si cercetator la Scoala de Medicina StanfordBruce este o autoritate recunoscuta in activitatea de construire a unor punti de legatura intre stiinta si spirit. (n. ed: Editura FOR YOU a publicat cartea BIOLOGIA CREDINTEI, scrisa de Bruce Lipton)
Robert M. Williams este creatorul PSYCH-K, o cale sigura si efeicienta de a schimba credintele auto-limitative din subconstient. Este autorul cartii PSYCH-K.. The Missing Peace In Your Life! (PSYCH-K…Pacea care lipseste din viata ta!) si un renumit conferentiar si facilitator. (n. ed: Editura FOR YOU va publica aceasta carte)

Cărbunele vegetal, un remediu simplu

"Unul dintre cele mai binefăcătoare remedii este cărbunele vegetal, pulverizat şi introdus într-un săculeţ şi folosit în fomentaţii. Este un remediu cu rezultate dintre cele mai bune. Şi mai bine este dacă se umezeşte cu ceai de plante. L-am recomandat în cazuri grave, în care bolnavii aveau dureri mari şi despre care medicii îmi destăinuiau că aceştia nu mai aveau mult de trăit. Am dat sugestia să se folosească acest cărbune vegetal; pacientul s-a liniştit, a putut dormi; apoi a urmat, ca rezultat, momentul critic şi după aceea, însănătoşirea ca rezultat final. Pentru contuzii ale mâinilor, însoţite de inflamaţii, am prescris acest remediu simplu cu rezultate depline. Toxinele adunate datorită infecţiei au dispărut, durerea a fost îndepărtată şi vindecarea progresa rapid. Cea mai gravă inflamaţie a ochilor este alinată cu ajutorul unei cataplasme cu cărbune vegetal - pus într-un săculeţ şi umezit cu apă, caldă sau rece, după cum se cere în cazul respectiv."
E.G. White, Manuscris 162, 1897

Datorită proprietăţilor sale absorbante cu totul deosebite, cărbunele vegetal a fost introdus în ultimele două secole ca un remediu excelent pentru numeroase boli, atât de diferite una de alta, cum ar fi intoxicaţia cu plumb, arsurile, alcoolismul, septicemia, acneea, holera şi dizenteria, precum şi numeroase tipuri de otrăviri. Cărbunele vegetal se obţine prin distilarea distructivă a lemnului. Apoi acesta este activat la temperaturi înalte ori este tratat cu acizi minerali puternici. Lemnul parţial ars este adesea numit cărbune vegetal şi are efecte terapeutice, dar cele mai bune rezultate se obţin cu ajutorul cărbunelui vegetal activat.
Caracteristicile absorbante ale cărbunelui vegetal au fost pentru prima dată explicate, ca fiind o proprietate fizică, în 1793, de către Karl Hagan. Chimistul francez Bertrand a dus la bun sfârşit primele studii sistematice asupra cărbunelui vegetal, iar în 1813 şi-a dovedit punctul de vedere înghiţind 5 grame de trioxid de arsenic, amestecat cu cărbune vegetal, fără a urma efecte nocive. În 1930, un farmacist pe nume Touery a realizat o ispravă asemănătoare, înghiţind 1 gram de stricnină (ceea ce înseamnă de 10 ori doza mortală) amestecat cu 15 grame de cărbune vegetal pisat fin, în faţa Academiei de Medicină. El a supravieţuit, nu au fost efecte nocive. În 1857, Bird îl recomanda ca absorbant pentru gazele ce rezultă din indigestie. În 1964, Riese şi Damrau au obţinut succes în tratarea aerofagiei, a diareei nervoase şi a scaunelor urât mirositoare, cu ajutorul cărbunelui vegetal. Un pacient, care avusese timp de mai mulţi ani până la 20 de scaune pe zi, a avut o completă încetare a diareei şi a sângerării. Yatzidis a arătat că 20-50 grame de cărbune vegetal activat luat zilnic a ajutat bolnavilor ureici cu miros urât în gură, anorexie, greaţă şi vărsături. Până la 20 luni de tratament nu au produs efecte secundare.
La spitalul Our Lady of Lourdes din Caden, New-Jersey, sugarilor cu bilirubină serică (pigment biliar) peste o anumită valoare li se dă cărbune vegetal după o reţetă proprie, la interval de trei ore. În acest fel, transfuziile prin care sângele copilului este înlocuit cu alt sânge au fost reduse cu 90%.
Prin anii 1930, Nahmmacher a susţinut că secreţiile din nări, microbii şi toxinele sunt absorbite de cărbunele vegetal. Nu numai atât, ci chiar preia toxinele microbiene din sânge. Când uterul este infectat, prin introducerea de cărbune vegetal se absorb microbii şi toxinele. Nahmmacher a introdus "creioane" de cărbune vegetal cu mărimea de 5 cm lungime şi 5 mm grosime în cazuri de avort infectat, piometrită, endometrită puerperală sau în cazuri de cezariană, după ruperea membranelor. Şi alţii au fost de acord cu metoda sa. H. Nahmmacher, The Teory and Practice of Intra-uterine Charcoal Treatement in Gynecology and Midwifery (Torie şi practică în tratamentul intrauterin cu cărbune vegetal, în obstretică şi ginecologie), Surg. Gynec. Obstretics 96: 155-165, 1930 (Chirurgie în obstretică şi ginecologie). De asemenea, Nahmmacher a descoperit că în aproape toate cazurile însoţite de febră, aceasta a revenit la normal în timp de 24 de ore, fără recăderi. Starea generală s-a îmbunătăţit şi imediat au încetat scurgerile urât mirositoare.
Mulţi au recomandat cărbunele vegetal în tratamentul rănilor. Pentru răni se pot utiliza bandaje (pansamente) făcute din bumbac impregnat cu cărbune vegetal. Cărbunele vegetal acţionează atât ca dezinfectant cât şi ca dezodorizant. Farmacopeea S.U.A. notează că mulţi chirurgi au folosit pansamente cu cărbune vegetal în răni ce supurau şi ca absorbant pentru mirosurile degajate de rănile cangrenoase.
(Anonymous, "Paris Letter, Charcoal Cotton in the Dressing of Wounds", Jama 64: 1671, 1915/ Scrisoare din Paris, Pansamentul de bumbac impregnat cu cărbune vegetal în tratamentul rănilor).
Alte cazuri tratate cu cărbune vegetal au fost eczemele şi cancerul. Sticker a arătat în 1909 că rapida extindere a celulelor în cazuri de sarcom la câini a fost complet oprită prin aplicarea de cărbune vegetal. În 1937, Papantonakis a obţinut un tratament plin de succes, simplu şi rapid, în Leishamaniasis (o inflamaţie a dermului) prin bandajarea leziunilor cu mixtură de 10% cărbune vegetal.
În 1968, Rosenvold a relatat că a utilizat cataplasme cu cărbune vegetal; în tratamentul feţei, pleoapei şi urechii, adesea în cazuri când remediile uzuale erau contraindicate datorită alergiei la medicamente. Pentru otita externă, el a utilizat o suspensie de cărbune vegetal; în glicerină, care urma să fie aşezată sub formă de cataplasmă în canalul urechii, pe timpul nopţii. Dacă regiunea infectată se află la mâini sau la picioare, atunci cărbunele vegetal va fi aplicat pe o pânză subţire sau mai bine într-un săculeţ de pânză acoperit cu o bucată de plastic, astfel încât să se poată reţine umezeala. Dacă infecţia se află la faţă, Rosenvold proceda astfel: lua o bucată subţire de pânză de bumbac, punea în mijloc câteva tablete de cărbune vegetal (sau cărbune vegetal pudră) şi împăturea cârpa spre mijloc, astfel ca în dreptul pielii lezate ea să fie într-un singur strat. După aceea compresa este înmuiată în apă fierbinte pentru a se umezi cărbunele vegetal şi este stoarsă doar cât să nu picure. Se aşează pe regiunea infectată şi acest proces se repetă când compresa se răceşte. Tratamentul durează 10-15 minute şi poate fi repetat în timpul zilei.


Moduri de utilizare şi indicaţii
ale cărbunelui vegetal


Cataplasma cu cărbune vegetal

Definiţie
Un amestec de cărbune vegetal cu apă, de consistenţă moale, de obicei încălzită şi întinsă pe o pânză şi aplicată pe regiuni dureroase, inflamate ale corpului.

Efecte fiziologice
Efectul absorbant al cărbunelui vegetal se datorează suprafeţei întinse a fiecărei granule în parte, cu fisurile şi porii acestora. Otrăvuri, gaze, substanţe chimice pot fi absorbite. Cărbunele vegetal poate absorbi de multe ori echivalente în greutatea sa din aceste substanţe.

Indicaţii
1. Pentru a reduce inflamaţia - înţepături de insecte, mastită, celulită, flebită, faringită, hepatită, gastrită, . colită, ulcer gastric.
2. Pentru a absorbi toxinele (substanţe dăunătoare corpului).
A. Infecţii interne sau externe:
A. Anumite tipuri de boli ale pielii
B. Infecţii ale ochilor
C. Eczemă
D. Otrăvire cu iederă
E. Infecţii cu stafilococ
F. Tăieturi sau zgârieturi care s-au infectat
G. Herpes
B. Substanţe chimice.
3. În suferinţe gastro-intestinale (poate fi folosit în uz extern sau intern), cum ar fi diareea sau balonarea.

Echipamentul necesar
1. Pudră de cărbune vegetal, 1 lingură sau mai mult.
2. Apă caldă, 1 cană.
3. Un vas adânc şi o lingură (dimensiunile depind de mărimea cataplasmei ce urmează a se face).
4. Seminţe de in (3 linguri) sau 2 linguri de amidon de porumb.
5. O bucată de pânză de bumbac curată sau un şervet de hârtie.
6. O bucată de pansament.
7. Plastic.
8. Ace cu gămălie sau panglică.
Procedeul
1. Pregătirea pentru tratament:
A) A echipamentului necesar
B) A camerei - să fie încălzită şi lipsită de curent
2. Tratamentul:
A. Se fierbe apa cu seminţele de in 2-3 minute.
B. Se dă la o parte de pe foc şi se adaugă cărbunele vegetal.
C. C. Se aplică pasta de cărbune vegetal pe pânza deasă de bumbac, repede pentru a nu se răci. Se . întinde după dimensiunea dorită. Se împătureşte.
D. Se aşează pe regiunea care trebuie tratată. Atenţie ca pe piele să fie partea
E. de pânză într-un singur strat.
F. Se acoperă cu plastic.
G. Se înveleşte în bucata de pansament, se prinde cu ace cu gămălie sau se fixează cu panglică pe locul dorit. Se lasă pe timpul nopţii.
3 Completare la tratament:
A. Se îndepărtează cataplasma, atenţie să nu cadă bucăţele de cărbune vegetal pe jos.
B. La nevoie se repetă cu o cataplasmă proaspătă.

Metode de folosire a cărbunelui vegetal în cazuri de urgenţă

Otrăvuri înghiţite
Se dă victimei să înghită un amestec de două linguri de cărbune vegetal cu un pahar de apă rece. După 3-5 minute se provoacă vomă (prin ceai de ciuboţica cucului, muşeţel într-o concentraţie mare sau apă cu multă sare), în afară de cazurile când otrava înghiţită a fost acid, bază, gaz lampant şi orice altceva ce ar produce convulsii, spasme, apoi se repetă acelaşi procedeu - înghiţirea de cărbune vegetal şi provocarea vomei - de trei ori. Apoi se administrează o nouă doză de cărbune vegetal şi se lasă să ajungă în intestine pentru a absorbi eventuala otravă care ar fi părăsit stomacul. Acest procedeu s-a dovedit a fi tot atât de eficient şi poate chiar mai mult decât utilizatul "antidot universal" care conţine de asemenea cărbune vegetal.

Diaree
Se dau bolnavului două linguri de cărbune vegetal într-un pahar cu apă rece la fiecare 4-8 ore, până ce diareea este ţinută sub control. Asiguraţi-vă şi de ajutorul medicului atunci când diareea nu cedează imediat, în special atunci când bolnavul este un copil sugar.
Pentru diaree mai severă la adulţi sau la copii mici, se pune un sfert de lingură pudră de cărbune vegetal în aprox. 2 litri de apă, se agită şi apoi se lasă acest amestec până ce se depune cărbunele. Se scurge partea limpede a lichidului. Se bea din acesta. Se foloseşte un biberon. În mod deosebit, sugarii beneficiază de această metodă.
De asemenea, se poate administra cărbune vegetal integral atunci când sugarul a băut doar o cantitate mică din acest amestec. O tabletă dizolvată în suficientă apă pentru a putea trece prin tetina biberonului. Se dă cât primeşte copilul în primele 12 ore (din această cantitate obţinută dintr-o tabletă). A nu se depăşi limita de 12 ore.

Folosirea practică a cărbunelui vegetal

Răni:
"Când am căzut, m-am lovit sub ochi... După aceea am avut necazuri mari cu tot capul. Obrazul îmi era umflat şi îl simţeam dureros. Ellen White se afla atunci lângă mine şi a pisat cărbune vegetal. Cu această pulbere de cărbune vegetal amestecată cu apă fierbinte mi-am tratat faţa timp de câteva ore, până când a dispărut inflamaţia şi durerea. Aceasta este una dintre cele mai eficiente metode de vindecare şi pentru stomac - în orice afecţiune, de exemplu malarie - consumându-se ca atare sau amestecat cu apă fierbinte." E.G. White, Scrisoarea 119, 1896.
"... Un genunchi umflat. Băiatul căzuse pe o piatră, genunchiul său era serios rănit şi foarte umflat. L-au văzut mai mulţi doctori, dar nu l-au putut ajuta prea mult, aşa că de-acum mergea cu cârja.
Sara a preluat acest caz, ocupându-se de el în casa noastră, dându-i îngrijirile necesare, de două ori pe zi. Tratamentul necesita cam o oră pe zi. Era o problemă foarte serioasă, astfel că timp de câteva săptămâni i s-a acordat cel mai minuţios tratament, constând în aplicaţii fierbinţi şi reci, însoţite de cataplasme cu cărbune vegetal pulverizat, umezit în apă fierbinte. Era un băiat deosebit, foarte inteligent şi accidentul său îi afectase mult părinţii; dar umflătura dispăruse de-acum, iar el era sănătos, un copil la care ai fi dorit să tot priveşti. L-am avut las masă şi am fost răsplătiţi văzându-l însănătoşit. Suntem mulţumitori lui Dumnezeu pentru acest lucru." E.G. White, Scrisoarea 72, 1898.

Cărbunele vegetal pulverizat: folosit ca băutură şi cataplasmă.
"Simt că folosirea gheţii constituie o greşeală. Lumina care mi-a fost arătată cu privire la câteva cazuri critice mi-a fost reprezentată sub forma unui copil bolnav de care îngrijeam şi în fiecare caz instrucţiunile care îmi erau date sunau astfel: Nu pune gheaţă la cap, ci apă rece, foloseşte fomentaţii fierbinţi pe intestine, stomac şi ficat. Acestea vor linişti febra mult mai mult decât aplicaţia rece şi mai repede. După aplicarea de compresă rece, febra creşte în loc să scadă. Aceste instrucţiuni îmi erau mereu repetate. În unele cazuri aplicaţiile cu gheaţă pot fi îndreptăţite, dar în majoritatea cazurilor acestea nu sunt recomandabile. Dacă pacientul are ceva vitalitate, sistemul său circulator va trimite sângele acolo unde este aplicaţia rece, dar, foarte adesea, organismul nu are putere să răspundă acestei cerinţe... Folosiţi apă fierbinte; în nouă cazuri din zece aceasta este mai binefăcătoare decât gheaţa..."
"Ţi-am trimis la data aceea pudră de cărbune vegetal. Dă-i să bea apa, după ce a stat un timp şi a extras ce este valoros din acesta. Trebuie să fie rece când se foloseşte. Când se utilizează pentru intestine, cărbunele vegetal trebuie pus într-un săculeţ, cusut, înmuiat în apă fierbinte. Acest procedeu se va folosi de mai multe ori. E bine să avem două săculeţe, folosim unul şi apoi îl schimbăm cu celălalt." E.G. White, Scrisoarea 112, 1897.

Pentru tratamentul afecţiunilor ochilor
"Medicii au făcut atâtea experienţe şi, procedând astfel, nu numai că au slăbit pentru totdeauna puterea acestor delicate organe, ci lezarea rezultată s-a extins asupra creierului prin nervii ce fac legătura între ochi şi creier. Am refuzat orice metodă în afară de apa fierbinte cu puţină sare sau cărbune vegetal pudră, pus într-un săculeţ şi înmuiat în apă fierbinte sau rece, după cum e cazul. Să nu ajungă nimic din amestec în ochi. Folosiţi doar aplicaţii slabe." E.G. White, Scrisoarea 37, 1898.

Cărbunele vegetal în loc de medicamente
"Doamna Harlowe nu avea nici un medicament, ci doar cărbune vegetal umezit cu apă. Ea obişnuieşte să bea din apa aceasta şi se simte bine, excelent, nu consumă carne ori unt, ceai sau cafea." E.G. White, Scrisoarea 84, 1898.

Cărbunele vegetal pentru stomac
"Aş sfătui ca doar ocazional să fie folosită compresa cu cărbune vegetal. Dacă vei bea apă de cărbune vegetal nu îţi va face nici un rău. Cărbunele vegetal în sine s-ar putea să fie puţin iritant pentru un stomac sensibil, cum înclin să cred că este al tău. Foloseşte-ţi propria judecată şi încrede-te în Dumnezeu în timp ce lucrezi... Nu mânca zarzavaturi, ci ocupă-te să ai cea mai bună pâine de casă şi fructe. Nici nu gusta din pâinea care e îndulcită..." E.G. White, Scrisoarea 92, 1898.
"... cărbunele vegetal este un bun remediu. Pentru anumite forme de indigestie, este mai eficient decât medicamentele. Puţin ulei de măsline în care a fost introdusă pudră de cărbune şi s-a amestecat bine duce la curăţire şi vindecare. Îl socotesc un remediu excelent..." E.G. White, Scrisoarea 100, 1903.

Cărbunele vegetal în probleme respiratorii
"Aceste accese în respiraţie trebuie tratate. Se ia cărbune vegetal pudră, se introduce în apă şi se bea din aceasta. Să nu se mănânce zarzavaturi. Se pot consuma fructe şi multă pâine, bine coaptă. Faceţi exerciţii uşoare, iar noaptea puneţi o compresă cu cărbune vegetal pe ficat şi abdomen." E.G. White, Scrisoarea 115, 1898.

Cărbunele vegetal util în înţepături de insecte, şerpi
"... o umflătură dureroasă la genunchi, provenită probabil de la o înţepătură veninoasă de insectă. Un amestec de cărbune vegetal cu seminţe de in a fost aşezat pe umflătură şi această cataplasmă a produs alinare de îndată." E.G. White, Manuscris 68, 1898.
"Luaţi cărbune vegetal pisat, umeziţi-l şi folosiţi-l drept cataplasmă. Cărbunele vegetal posedă o putere minunată de a extrage otrava din regiune." E.G. White, Scrisoarea 326, 1906.
"Am recomandat acelaşi tratament şi pentru alţii care sufereau dureri mari şi acest lucru a adus alinare şi a fost chiar un mijloc de a salva viaţa. Mama mea mi-a spus că muşcăturile de şerpi şi reptile, înţepăturile de insecte pot fi făcute nevătămătoare prin folosirea de cataplasme cu cărbune vegetal." E.G. White, Scrisoarea 90, 1908.

Distruge şi îndepărtează otrava
"Nu am timp să relatez tratamentele minunate pe care le-am folosit, nu cu medicamente ci prin aplicarea de apă. Noi folosim din plin cărbune vegetal, în cataplasme. Aceasta distruge inflamaţia şi îndepărtează otrava. Îi învăţăm pe cei neştiutori să devină inteligenţi şi să o ducă bine." E.G. White, Scrisoarea 74, 1889.

Cărbunele vegetal ca agent vindecător
"Pudră de cărbune vegetal... folosit la nevoie. Aceasta se amestecă cu ulei de măsline. Astfel poate fi luat mai uşor decât dacă este amestecat cu apă. Cred că vei obţine rezultate bune dacă vei folosi o compresă pe care ai pus cărbune vegetal pudră umezit cu apă, pusă într-un săculeţ şi aşezată pe regiunea afectată. Când soţul meu a fost bolnav, am recurs la multe remedii şi cunosc valoarea cărbunelui vegetal ca agent vindecător. Am acţionat cu vădit succes pentru soţul meu atunci când viaţa sa a fost în mare primejdie..." E.G. White, Scrisoarea 75, 1904.

Cărbunele vegetal folosit în cataplasme
"Odată a venit la mine un medic foarte mâhnit. Fusese chemat să consulte o doamnă tânără bolnavă. Făcuse febră pentru că dormise afară în cort, pe pământ, şi a fost dusă în clădirea şcolii noastre de lângă Melbourne, Australia. Îi era tot mai rău şi exista teama că va muri. Medicul... a venit la mine şi mi-a spus: Sora White, ai vreo lumină pentru mine în acest caz? Dacă suferinţa nu îi poate fi alinată, sora noastră nu va mai trăi decât câteva ore. I-am răspuns: "Trimite pe cineva la prăvălia fierarului, să ia nişte pudră de cărbune vegetal; fă o cataplasmă din aceasta şi întinde-i-o pe stomac şi în jurul acestuia". Doctorul s-a grăbit şi mi-a urmat sfatul. Curând s-a întors spunând: "Ea s-a liniştit în mai puţin de jumătate de oră după aplicarea cataplasmei. Acum doarme pentru prima dată după câteva zile"."


REŢETE:
1. Apă mâloasă
O lingură de cărbune vegetal pudră amestecat cu 4 căni de apă. Se lasă să se depună. Se scurge apa limpede de deasupra (apa mâloasă). Se poate bea liber.

2. Cărbune vegetal şi seminţe de in
3 linguri seminţe de in (pisate într-o râşniţă), 1 lingură de cărbune vegetal, 1 cană de apă. Se amestecă şi se dă într-un clocot pentru a se îngroşa. Se foloseşte drept cataplasmă.

3. Cărbune vegetal şi ceai de plante
Se ia o mână de frunze de plante de ceai şi se amestecă cu 1/4 până la 1/2 cană de apă. Frunzele să fie tocate nu prea mărunt. Acest amestec se toarnă într-o cană în care se află o lingură de cărbune vegetal. Se amestecă şi se foloseşte drept cataplasmă.