O explicaţie a cauzelor reale şi a vindecării bolilor
de
EDWARD BACH, M.B., B.S., D.P.H.
CAPITOLUL I
Obiectul acestei cărţi nu este de a sugera faptul că arta vindecării nu este necesară; departe de această intenţie; dar sper cu umilinţă că va putea fi un ghid pentru acei suferinzi care caută în interior originea reală a bolilor lor, pentru a se putea ajuta în propriul proces de vindecare. Mai mult, sper că îi poată stimula pe aceia, atât din profesia medicală cât şi din ordinele religioase, care au la inimă binele omenirii, pentru a-şi dubla eforturile de căutare a uşurării suferinţelor omeneşti, astfel încât să grăbească ziua în care victoria asupra bolilor va fi completă.
Principalul motiv pentru eşecul ştiinţei medicinii moderne este faptul că ea se ocupă de rezultate şi nu de cauze. Multe secole cauza reală a bolilor a fost mascată de materialism, astfel încât bolilor li s-au oferit toate posibilităţile de a-şi extinde ravagiile, întrucât nimeni nu s-a ocupat de originea lor. Această situaţie este asemănătoare cu cea a unui inamic situat în fortificaţii puternice pe deal, care duce un război de guerilă continuu în ţinuturile din jur, în timp ce oamenii locului, ignorând reşedinţa fortificată se mulţumesc doar să-şi repare casele prejudiciate şi să-şi îngroape morţii, rezultaţi în urma raidurilor duşmanilor. Aşa este, vorbind în general, situaţia medicinii din prezent; nimic altceva decât o peticire a celor atacaţi şi o îngropare a celor ucişi, fără să se gândească măcar la fortăreaţa reală.
Bolile nu vor fi niciodată vindecate sau eradicate de metodele materialiste prezente, pentru simplul motiv că originea bolii nu este materială. Ceea ce cunoaştem noi ca boală este numai un rezultat ultim produs la nivelul corpului, produsul final de acţiune al unor forţe profunde şi de durată şi chiar dacă tratamentul material pare să aibă un succes aparent, acesta este numai temporar dacă nu se îndepărtează cauza reală. Direcţia ştiinţei medicale moderne, interpretând greşit adevărata natură a bolii şi concentrându-se pe termenii materialişti ai corpului fizic şi-a crescut în mod enorm puterea; întâi, prin devierea gândurilor oamenilor de la adevărata origine a bolii şi astfel, de la metodele eficiente de atac şi în al doilea rând, prin localizarea bolii la nivelul corpului, reducând speranţele de vindecare reală şi inducând un puternic complex de teamă, care n-ar fi trebuit să existe.
Boala este în esenţă rezultatul conflictului dintre Suflet şi Minte şi nu va fi niciodată eradicată, decât prin eforturi spirituale şi mentale. Astfel de eforturi, făcute corespunzător şi cu înţelegere, aşa cum vom vedea mai târziu, pot vindeca şi preveni boala prin îndepărtarea factorilor de bază, care reprezintă cauza ei primară. Nici un efort direcţionat asupra corpului nu va face decât să repare superficial daunele, iar în acest fel nu apare vindecarea, întrucât cauza este încă operativă şi îşi va demonstra prezenţa din nou, în altă formă. De fapt, în multe cazuri recuperarea aparentă este dăunătoare, pentru că ascunde de pacient cauza adevărată a problemelor sale şi în satisfacţia reinstalării aparente a sănătăţii, factorul cauzator real, nebăgat în seamă, poate să-şi întărească puterea. Faceţi o paralelă cu acele cazuri în care medicul ştie sau care este înţelept şi cunoscător al naturii forţelor adverse spirituale şi mentale, al căror rezultat noi îl numit boală la nivelul corpului fizic. Dacă pacientul încearcă să neutralizeze în mod direct aceste forţe, sănătatea se îmbunătăţeşte imediat ce începe acest demers, iar la finalul lui boala va dispare complet. Aceasta este adevărata vindecare, prin atacarea fortăreţei, chiar fundamentul cauzelor suferinţei.
Una dintre excepţiile metodei materialiste în ştiinţa modernă este cea a marelui Hahnemann, fondatorul homeopatiei, care prin realizarea iubirii de către Creator şi a Divinităţii care există în fiecare om, prin studierea atitudinii mentale a pacienţilor lui faţă de viaţă, mediu şi boala pe care o au, a încercat să găsească în ierburile câmpului şi în alte elemente ale naturii remediile care nu numai le vindecau corpurile, dar le şi îmbunătăţeau starea mentală. Fie ca ştiinţa lui să fie extinsă şi dezvoltată de acei medici care au la inimă iubirea faţă de umanitate.
Cu cinci sute de ani înainte de Hristos unii medici din India antică, lucrând sub influenţa stăpânului Buddha au produs avansuri în arta vindecării atât de mari încât au reuşit să renunţe la chirurgie, deşi pe acele vremuri chirurgia era la fel de eficientă, sau chiar mai mult decât este ea în prezent. Astfel de oameni precum Hippocrate, cu idealurile sale măreţe despre vindecare, Paracelsus cu siguranţa sa despre divinitatea omului şi Hahnemann, care a realizat faptul că boala se găseşte într-un plan dincolo de fizic – toţi aceştia ştiau mai mult despre natura reală şi remedierea suferinţei. Ce multă suferinţă ar fi fost evitată în ultimele douăzeci sau douăzeci şi cinci de secole dacă învăţăturile acestor mari maeştri ai artei vindecării ar fi fost urmate. Dar ca în multe alte lucruri, materialismul a fost mult prea atrăgător pentru oamenii din Vest şi pentru foarte mult timp vocile instructorilor practici au acoperit sfaturile acelora care cunoşteau adevărul.
Să declarăm aici pe scurt că boala, deşi aparent atât de crudă, este în sine binefăcătoare şi pentru propriul nostru beneficiu, iar dacă este corect interpretată, ne va ghida către greşelile noastre esenţiale. Dacă este tratată cum trebuie, va fi modalitatea de îndepărtare a acestor greşeli şi ne va lăsa într-o stare mai bună şi mai măreaţă decât înainte. Suferinţa este coercitivă până la punctul la care lecţia nu a fost învăţată prin alte mijloace, iar boala nu va fi eradicată până când lecţia nu va fi învăţată. De asemenea, la cei care înţeleg şi pot citi semnificaţia simptomelor premonitorii, boala ar putea fi prevenită înainte de apariţia sa sau oprită în stadiile sale iniţiale, dacă sunt efectuate eforturile corective spirituale şi mentale necesare. Nici un caz, indiferent cât de sever, nu trebuie să fie disperat, întrucât atâta timp cât individului îi este încă dată viaţa fizică, Sufletul care îl animă are încă speranţă.
